Cum să ne reevaluăm convingerile: strategii pentru cultivarea unei minți deschise

Romancierii explorează adesea complexitatea înțelegerii umane. Lev Tolstoi observa, de pildă: „Cele mai dificile subiecte pot fi explicate omului cu mintea cea mai înceată, dacă nu și-a format deja o părere despre ele; dar nici cel mai simplu lucru nu poate fi lămurit celui mai inteligent om, dacă acesta este ferm convins că știe deja, fără umbră de îndoială, despre ce este vorba.”

Observația reflectă o perspectivă răspândită anterior, potrivit căreia cercetările psihologice indicau că mulți oameni opun o rezistență considerabilă schimbării opiniilor. Aparenta imposibilitate de a modifica părerile profund înrădăcinate, amplificată de ascensiunea rețelelor sociale, era invocată frecvent drept o forță motrice a polarizării politice tot mai accentuate din ultimele două decenii.

Descoperirile recente oferă însă o perspectivă mai optimistă. O nouă lucrare semnată de Stephanie Dolbier, de la Universitatea Californiei din Los Angeles, și colegii săi arată că psihologii au identificat mai multe metode de încurajare a deschiderii intelectuale. Un element esențial pare să fie capacitatea persoanei de a tolera disconfortul emoțional.

Ce înseamnă să ai o minte deschisă

La fel ca multe alte trăsături psihologice, deschiderea intelectuală variază de la o persoană la alta. Evaluarea ei presupune adesea măsurarea acordului cu afirmații precum:

• Oamenii ar trebui să ia în considerare dovezile care contrazic concluziile pe care le preferă.
• Când ne confruntăm cu o întrebare dificilă, ar trebui să analizăm mai multe răspunsuri posibile înainte de a trage o concluzie.

În schimb, o perspectivă opusă poate fi exprimată printr-o afirmație precum:

• Schimbarea părerii este un semn de slăbiciune.

Persoanele care sunt ferm de acord cu primele două afirmații și resping categoric a treia sunt considerate, în general, mai deschise intelectual. Ele sunt mai dispuse să analizeze perspective alternative și să-și actualizeze opiniile pe baza unor informații noi, în loc să rămână rigid atașate unui singur punct de vedere.

Avantajele flexibilității intelectuale

Gândirea activ deschisă aduce beneficii concrete. Cercetările lui Philip Tetlock, de la Universitatea din Pennsylvania, și ale colegilor săi demonstrează, de exemplu, efectul pozitiv asupra preciziei predicțiilor. Într-o competiție amplă, desfășurată timp de doi ani și cu peste 700 de participanți, Tetlock a identificat „superprognoziști” ale căror rezultate le depășeau considerabil pe cele ale participanților obișnuiți. Acești performeri de vârf erau în mod demonstrabil mai dispuși să-și revizuiască opiniile atunci când primeau dovezi noi.

Această flexibilitate mintală oferă și protecție împotriva convingerilor iraționale. Teoriile conspirației, de exemplu, exploatează adesea tendința de a trage concluzii pripite despre evenimente complexe. O minte deschisă poate reduce acest risc, încurajând evaluarea mai atentă a informațiilor.

Obstacole în calea deschiderii intelectuale

În pofida avantajelor, multora le este greu să practice această deschidere. Un obstacol important poate ține de orgoliu. Recunoașterea unei judecăți greșite poate provoca jenă, astfel că oamenii își păstrează opiniile pentru a nu-și pierde prestigiul. În plus, convingerile sunt adesea legate de aspecte fundamentale ale identității, precum apartenența religioasă sau politică. Schimbarea uneia dintre aceste convingeri poate părea o amenințare la adresa întregii imagini despre sine, perspectivă pe care mulți o găsesc înfricoșătoare.

Pentru a proteja eul, creierul recurge la „raționamentul motivat”. Acest proces presupune căutarea activă a informațiilor care susțin presupunerile existente, chiar dacă astfel ajungem să acceptăm erori de logică, informații false sau să reacționăm defensiv la obiecții.

Strategii pentru cultivarea unei minți deschise

Păstrarea unei minți deschise necesită, așadar, curajul de a traversa acest disconfort interior. Dezvoltarea conștientizării emoționale pare să fie un prim pas esențial. O cercetare din 2019 despre „raționamentul înțelept” a constatat că persoanele care își descriu emoțiile mai nuanțat pot lua în considerare perspective diverse mai bine decât cele care își clasifică sentimentele doar ca „bune” sau „rele”.

Această constatare are sens. O mai bună conștientizare emoțională ne poate ajuta să recunoaștem că frustrarea provocată de perspectiva altuia nu este neapărat furie față de presupusa sa ignoranță. Ea poate proveni din propria dificultate de a ne exprima ideile sau din teama de a părea neinteligenți. O asemenea autocunoaștere ne poate determina să ne examinăm mai critic argumentele și să fim mai dispuși să ne reconsiderăm poziția.

Efectul conștientizării emoționale poate explica și de ce practicile de mindfulness îi ajută pe unii oameni să raționeze mai logic. Acordând atenție stărilor interioare, aceștia identifică și evită mai ușor reacțiile reflexe la opiniile opuse, ajungând la concluzii mai echilibrate.

O altă posibilitate este jocul de rol. Într-un studiu, participanților li s-a cerut să adopte un personaj interior care răspunde situațiilor dificile cu obiectivitate științifică și detașare analitică. După această instruire, ei au manifestat o deschidere mai mare față de subiecte controversate, inclusiv conflictul israeliano-palestinian. În mod remarcabil, studiile ulterioare au arătat că efectele pozitive ale acestei intervenții scurte s-au menținut cel puțin cinci luni.

O altă abordare constă în plasarea dezacordurilor într-un context mai larg al vieții. În dezbaterile aprinse, oamenii uită adesea că identitatea lor are multe fațete și că posedă valori și talente variate. Ei ajung să lege greșit întreaga lor valoare personală de câștigarea unei singure dispute. Evocarea pe scurt a altor calități — loialitatea, creativitatea sau simțul umorului — poate reduce senzația de amenințare provocată de opiniile diferite. Strategia pare să funcționeze cel mai bine la cei care recunosc deja că pot fi părtinitori, ceea ce subliniază importanța autocunoașterii.

În sfârșit, poate fi util să privim emoțiile dificile ca pe niște semne ale dezvoltării personale. Experimentele au arătat că simpla reamintire a capacității de dezvoltare cognitivă poate încuraja un dialog mai constructiv cu persoanele care au opinii opuse. Această atitudine ne permite să vedem greșelile ca pe oportunități de învățare și să acceptăm mai ușor că vechile convingeri ar fi putut fi incorecte.

Dolbier și colegii săi subliniază că multe dintre aceste tehnici trebuie validate suplimentar în contexte diverse și că, probabil, vor apărea și alte strategii. Totuși, cercetările existente oferă un punct de plecare promițător. Autorul intenționează să aplice unele dintre aceste strategii atunci când propriile sale convingeri vor fi puse la încercare.